Spre deosebire de data trecută, anul acesta am ajuns cu o zi mai devreme. Având ocazia să vizităm oraşul şi în timpul zilei, am văzut un Paris diferit. A fost o experienţă deosebită să descoperim diversele feţe ale acestei capitale renumite. Unele familiare, unele inedite şi captivante, altele însă puţin îngrijorătoare. O mare diferenţă faţă de anul trecut a fost prezenţa sporită a forţelor de ordine şi a măsurilor de securitate pe străzi şi la cele mai importante puncte turistice. Chiar dacă aceste măsuri erau menite pentru a garanta siguranţa publică, nu cred că există vreo persoană obişnuită care s-ar simţi complet liniştită in circumstanţe similare.

După ce am vizitat cele mai renumite obiective turistice, a sosit timpul să amenajăm standul pentru expoziţie. Dar până să ajungem acolo, am avut de înfruntat atât obstacole fizice, cât şi unele de comunicare. Traficul este pe cât se poate de dificil, iar faptul că majoritatea personalului de securitate de la centrul expoziţional nu vorbea nici una dintre cele cinci limbi cunoscute de noi, nu ne-a facilitat deloc intrarea. Odată ajunşi, am avut norocul să oprim la una dintre parcările supravegheate de un compatriot, care ne-a fost de mare ajutor. Nu ne-a mai rămas altceva de făcut, decât să descărcăm.

Ziua dinaintea expoziţiei poate fi destul de haotică. Toată lumea este acolo să despacheteze şi să–şi asambleze standul într-un timp foarte scurt, iar acest lucru îţi poate chiar tripla distanţa dintre masina si stand. Ce vreau să spun este, că în asemenea circumstanţe devine dificil să transporţi dulapuri, mostre şi alte obiecte necesare pentru expoziţie, când la fiecare viraj te loveşti de echipamentul altui expozant sau de cineva care stă în mijlocul culoarului, concentrat în totalitate asupra telefonului, dându-se doar puţin la o parte, pentru că nu-şi dă seama cât de mult îţi blochează drumul, iar între timp mâinile şi genunchii tăi încep să tremure sub greutatea cărată. Am reuşit să terminăm amenajarea standului cu 10 minute înaintea închiderii. În sfârşit eram pregătiţi pentru cele două zile de expoziţie. Am ajuns şi în punctul în care urma să ne facem apariţia într-un mod prezentabil, cu zâmbetul pe buze şi cel mai important să comunicăm inteligibil cu vizitatorii noştri în toate limbile în care ne abordează. Acest lucru nu a fost foarte dificil, având echipa în mare parte neschimbată, împreună cu hostesa din anul precedent, familiarizată deja cu noi şi produsele noastre.